O doza de Silva si o carte noua

  + = LOVE

Cei care mi-au citit blogul stiu ca una din pasiunile mele este lectura, as putea spune ca sunt dependenta de citit si de cautat carti. Daca intru intr-o librarie pot sta ore intregi, fara sa ma plictisesc, si cu un entuziasm nebun uitandu-ma la fiecare carte si rasfoind-o in mare ca sa aflu despre ce e vorba. Ador sa fiu printre carti si e si mai placut sentimentul cand imi pot permite sa le cumpar.

Un alt lucru care imi place, nu e chiar o pasiune :D, e berea, mai exact Silva bruna. O consider deja o prietena de nadejde pentru ca e langa mine atat in momente de bucurie, cat si de suparare, si nu ma dezamageste niciodata :).

Ce legatura are una cu cealalta, lectura cu berea? Ei bine, fiecare in parte imi aduc o senzatie de placere,  o modalitate de relaxare, imi aduc, in mare, o stare de bine :D.

Insa, mai am si alte modalitati de a ma relaxa sau pe care le foloseam cand eram suparata.

Uneori cand sunt foarte suparata imi place sa ma duc la o plimbare singura, cu castile in urechi, cu muzica data la maxim si mergand, mergand, mergand pana nu-mi mai simt picioarele si iau primul autobuz spre camin sau cand simt ca mi-am luat energia necesara din toate lucrurile sau fiintele pe care le-am vazut in traseul meu, un caine dragut, un copilas simpatic, o floare, o creanga de copac mai ciudata, un grup de prieteni care se distreaza, un cuplu care merg tinandu-se de mana si lista poate continua.

Cand eram mai mica mi-am dat seama ca sunetul apei cum curge ma linisteste foarte bine si de atunci de fiecare data cand ma certam cu ai mei ma duceam la un iaz din orasul meu si stateam pe pod si ascultam apa curgand si imi placea la nebunie vantul cum trecea prin parul meu si mi-l plimba in toate zarile.

Intr-o perioada in care simteam ca viata imi da prea multi pumni peste cap, in momente in care nu mai primeam bucurie de nicaieri, am inceput sa ma bucur de lucrurile simple si cotidiene care mi se intamplau: ma bucuram cand ma trezeam dimineata, cand vedeam soarele cum straluceste, cand ploua, cand ma vedeam cu colegii si profesorii mei la scoala, ma bucuram cand vedeam o floare, ma bucuram de tot ce ma inconjura si in fiecare moment. Era frumos si zilele mele erau mai frumoase, insa de la un moment in care timpul trecea mai repede si era plin de alte lucruri am cam uitat acest stil de viata, dar acum incerc sa-l readuc in viata mea pentru ca chiar imi lipseste si am nevoie de asa ceva.

Lista mai poate continua cu lucrurile care imi aduc acea stare de bine despre care tot vorbesc, dar poate pentru altii nu sunt relevante sau poate ca fiecare trebuie sa-si gaseasca un lucru, o actiune, un ceva care sa le fie de nadejde in momente in care au nevoie de ceva pentru a-i ajuta sa treaca peste clipele mai triste, depinde de fiecare.

In seara asta, mi-am incheiat ziua cu o vorba buna, o carte noua si o doza de Silva bruna.

Azi nu a fost ziua mea perfecta, a fost o zi in care 4 oamenii pe care ii cunosc isi celebrau ziua de nastere, dar e si ziua in care ,cu doi ani de zile in urma, mi-am pierdut o fiinta draga, fiinta care ma facea sa-l simt pe tata aproape de mine prin ea, ziua in care mi-am pierdut bunica. Poate ca din cauza asta,pe langa altele, ziua mea nu a decurs asa cum mi-as fi dorit.

Insa o prietena foarte draga mi-a oferit acea vorba buna de care aveam asa de mare nevoie, m-a ascultat si m-a incurajat. Ea imi impartaseste pasiunea pentru citit si pentru carti si mereu avem ceva de discutat, pe langa altele, si ne dam “share” la cartile pe care le mai descoperim. E omul cu care pot vorbi de planuri de viitor, obiective, ce vreau sa realiizez, despre schimbare, modele de leadership si multe, multe astfel de lucruri. Dana imi da un zambet prin simpla ei prezenta si mai ales prin zambetul ei molipsitor, Danutza mea e speciala.

Cu ea eram cand am descoperit la o toneta de ziare o CARTE, o carte care mi-a atras imediat privirea si interesul, si mai ales de la una din editurile mele preferate.  Cartea e despre Steve Jobs, unul din modele mele de leadership. Este o carte despre stilul sau unic de leadership si cum a resuit sa aiba succesul pe care cu toti il stim. La un moment dat, cand ai macar cunostintele medii despre leadership, e mai relevant sa citesti despre povestile de succes a unor oameni care au resuit sa lase ceva in urma si care au adus un impact, decat sa ne afundam in teorii care mai de care. Insa accum nu conceptul de leadership e important, ci THE CARTE. Cand o voi termina de citit sigur va voi scrie ceva despre ea.

De fiecare data cand imi cumpar o carte sunt ca un copil care mananca ceva dulce si bun si prietenii mei stiu ca cel mai potrivit cadou pentru mine este simplu: cred ca stiti deja raspunsul, nu are rost sa va repet.

In drum spre camin m-am oprit la un chiosc si mi-am luat al treilea element al bucuriei mele, si anume: doza de Silva bruna.  Pana acum nu credeam ca o carte si cu o  doza de bere se pot intelege asa de bine, dar cred ca azi amandoua in geanta mea si-au dat seama ca eu nu sunt chiar in apele mele si au zis sa-si uneasca fortele sa ma faca sa ma simt mai bine si nah, ca au reusit.

Daca tu nu ai “doza ta de bere si cartea noua”, te sfatuiesc sa ti-o gasesti.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s