ON hold

Am fost pe on hold de o perioada de timp si erau momente in care ma uitam in oglinda si nu ma recunosteam. Din ce eram inainte eram doar o umbra care se chinuia sa iasa din nou la lumina. De ce a fost asa? Nu stiu, poate ca ceva ce mi s-a intamplat in primavara asta m-a dat asa de tare peste cap incat nu mi-am revenit si nici nu cred ca eram constienta cat de mult eram afectata.

Ce era cel mai trist e ca eu nu ma mai simteam eu, dar toti din jurul meu parca nu ma credeau, parca ei inca ma vedeau cum eram inainte si uneori ma frustram la maxim pentru ca pur si simplu nu imi reveneam. Eram intr-o hibernare amagitoare.

Partea buna e ca nu m-am reapucat de fumat, partea proasta e ca am amanat putin pregatirea mea pentru viitor si acum incerc sa recuperez. Duminica mi s-a readus dorinta de a lupta cu toate incercarile pe care mi le pune viata in cale pentru a reusi ce-mi doresc si chiar daca lucrurile nu merg asa cum ma asteptam cu facultatea vietii, inca mai am speranta ca asta nu-mi va afecta planurile mele . Acum mai mult ca oricand trebuie sa lupt pentru a ma autodepasi si a reusi sa plec anul viitor asa cum mi-am propus cu putin timp in urma. Si nu vreau sa plec pentru ca imi urasc tara, in nici un caz, ci pentru ca simt nevoia de alt aer, de a evolua, de a iesi din aria mea de confort si de a reusi altundeva. Chiar daca uneori am momente in care imi doresc sa am ceva care sa ma retina aici, stau si ma gandesc mai bine si de ce sa ma retina ceva? Sa stau in loc nu e o optiune si uneori succesul sau maretia cere sacrificii, dar pana la umra nu e vorba de motivele pentru care vreau sa-mi iau zborul.

Uneori simt ca aveam un blocaj mintal care nu ma lasa sa merg mai departe si care ma tinea in loc si nu stiu daca eu incercam foarte mult sa-l depasesc. Si tot ce stiam candva parca nu mai stiam, tot ce-mi ziceau prietenii erau lucruri de care eram constienta, dar pe care nu le puteam aplica.

Acum sunt bine.  Sunt bine.  Sunt bine si ma rog sa fiu bine si mai departe si sa nu imi mai pun viata pe on hold cum am facut in aceste luni.

Singurul care te opreste sa reusesti, singurul care te impiedica sa evoluezi, singurul care te poate tine in loc si singurul care te poate ajuta cand cazi si singurul care te poate aduce inapoi la lumina ESTI TU, nu o carte de cum sa fii optimist, nu sfatul unei persoane, nu chestiile inspirationale, doar TU si vointa ta.

Pe data viitoare…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s