Pentru suflet…

E o nebunie mare in preajma sarbatorilor, agitatie, cadouri, vacanta, obiceiuri,  Mos Craciun, unii mai simt bucuria Craciunului, iar altii nu.

Pentru mine sarbatorile reprezinta doar prieteni, prietenii care vin de departe, prieteni de care mi-e dor, prieteni pe care de la o vreme ii vad o data pe an, dar cu care fiecare moment e de nepretuit, iar anul acesta a fost la fel.

EI sunt cadoul perfect si ei sunt cei care ma fac sa astept sarbatorile cu speranta ca ii voi revedea, chiar daca asta inseamna doar cateva ore petrecute impreuna.  A fost frumoasa revederea din acest an, s-au adunat cei mai multi dintre ei in acelasi loc si ma puteam bucura de fiecare intr-o masura mai mica sau mai mare, a fost o noapte frumoasa, dar si obositoare.

Pana la urma ce inseamna un prieten? Nu am sa incep sa explic ce inteleg eu printr-un prieten sau sa fac teorii irelevante, nu-si are rostul, doar ca fiecare ar trebui sa vada mai bine ce reprezinta asta si daca cei care sunt mereu pe langa ei sunt si adevarati in inima.

Uneori raman uimita cum unii oameni pe care poate i-am vazut de  doua ori in viata mea se poarta cu mine ca si cum am fi prieteni de-o viata si stau cu mine pana iau autobuzul sa ma duc acasa, pentru ca mama nu stie ca sunt plecata din oras,  si alte lucruri simple care te mangaie pe suflet.

Ne stiam de putin timp si era a doua oara cand l-am vazut…

Era 4 dimineata si eram amandoi foarte obositi, cel putin eu eram terminata, si stateam cu cate o cafea la 1(un) leu intr-o sala de asteptare fara scaune si cu un caine inauntru, si povestim de cosmarurile din studentie, despre cum era si cum e acum, despre pisica si despre multe alte lucruri interesante, dar in oboseala mea nu ii puteam exprima cat de recunoscatoare ii eram pentru ca si-a sacrificat somnul pentru a nu ma lasa pe mine singura si ca ma facea sa rad pe dinauntru, ca la suprafata nu mai eram in stare. Si timpul trecea si pe de o parte vroiam sa treaca mai repede sa ajung sa dorm in patul meu de acasa, dar pe de alta parte stiam ca momentul in care fiecare o luam pe drumuri diferite se apropia cu pasi repezi.

Ne-am luat ramas-bun cu o imbratisare si o strangere de mana si fiecare cu un sfat pentru celalat. Eu am plecat cu speranta ca ne vom mai intersecta in urmatorii ani si ca ii voi putea intoarce gestul minunat si ca vom mai sta la un pahar de vorba.

Uneori cei de la care te astepti mai putin te surprind in cel mai frumos mod posibil si nu trebuie neaparat sa poarte titulatura de prieten ca sa se comporte ca un prieten adevarat si care sa fie mangaiere pentru suflet.

si inca o data: ITI MULTUMESC!!!!!!! 🙂

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s