Departe de casa

E usor sa spui ca vrei sa pleci departe si sa nu te mai intorci, e usor sa iti faci bagajul, sa te urci in avion si sa o iei din loc. Si e si mai usor sa urasti o tara decat sa o iubesti, sa crezi in ea si sa o protejezi.  Romania- o tara condamnata la ura si nepasarea tuturor.

Mereu am spus ca daca toti ar incerca sa schimbe ceva, poate ca lucrurile ar fi stat altfel. Din ce in ce mai multi pleaca in strainatate sa studieze pentru ca, recunosc, sistemul de invatamant din Romania a decazut enorm, dar foarte putini se mai intorc. Pacat. Romania pierde oameni inteligenti pe zi ce trece si toti fug spre o viata mai buna in loc sa aiba curajul sa ramana pentru a face in Romania o viata mai buna.

Eu am plecat cu gandul sa ma intorc cand voi simti ca sunt pregatita sa contribui cu adevarat la realizarea unui lucru bun in Romania, sa ma intorc cand voi putea oferi ceva maret societatii, sa ma intorc cand voi avea destul curaj sa lupt cu un sistem care a alungat atatia oameni peste hotare. Suna utopic, pentru unii pot parea cuvinte aruncate de-aiurea, dar eu cred in asta. Eu inca cred in Romania. Daca fiecare ar face cate un lucru mic, impreuna ar putea construi un intreg solid, dar trebuie sa ne pese si sa vrem sa facem asta.

Nu imi place ca sunt departe de casa, nu imi place cand merg pe strada si nu aud limba romana, nu imi place Dublinul asa cum imi place Iasiul si cu siguranta nu imi place vremea asta stupida. Imi e dor. Imi e dor de mama, chiar daca ne vedeam rar, imi e dor de Copou, imi e dor de mancarea de acasa, imi e dor de prietenii mei dragi, imi e dor sa vorbesc doar in romana toata ziua,  imi e dor de drumul de la Iasi spre casa, imi e dor de tara mea draga.

Da, a fost usor sa plec, mi-am facut bagajul, m-am urcat in avion si am plecat. Dar nu m-am gandit ca e asa de greu sa stau departe.

Tin minte si acum drumul de acasa la Iasi, de unde urma sa iau autocarul spre aeroport. Cand eram in microbuz ma gandeam sa raman, sa nu mai plec, dar apoi imi spuneam ca o sa fie bine. Si cand eram in Iasi, chiar daca a fost o zi cu peripetii, a fost asa de bine sa stau cu prietenii mei si sa rad cu ei, de parca nu urma sa plec departe peste doar cateva ore.

Cateodata stau si ma gandesc ca nu ar fi trebuit sa plec, as fi facut altceva in tara, dar imi amintesc ca am vrut sa plec doar pentru a ma pregati pentru o viata mai buna in Romania.

E usor sa pleci, dar nu e usor sa fii departe de casa.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s