Category Archives: Management

Cum lucram unii cu altii?

In toata experienta mea de pana acum am lucrat in foarte multe echipe si de fiecare data principala provocare era sa ma adaptez la stilurile de munca si de personalitate ale coechipierilor mei.

Fie ca esti team leader sau membru intr-o echipa trebuie sa fii constient in primul rand de stilul tau personal si apoi sa fii constient de stilul celorlalti membri din echipa pentru a sti cum sa ii abordezi pe fiecare.

Sunt destule modele de personalitate si fiecare depinde de background-ul persoanei care l-a creat si fiecare are viziunea sa proprie. In cartea “6 obiceiuri ale celor mai eficienti manageri”, scrisa de Stephen E. Kohn si Vincent D. O’Connell am gasit modelul privitor la stilurile oamenilor creat de Robert Bolton si Dorothy Grover. Ei au clasificat stilurile oamenilor in functie de doi factori: asertivitatea si capacitatea de reactie. Cele patru stiluri sunt: Analitic, Determinat, Expresiv si Amiabil. In continuare ai o descriere pe scurt al fiecarui still si poate il vei descoperi si pe al tau.

Analiticii (capacitate de reactie mica, asertivitate mica):  perfectionisti, vor sa faca lucrurile ca la carte, sistematici, orientati catre sarcina, prudenti cand vine vorba de asumarea riscurilor, prefera munca solitara, loiali cand lucrurile merg prost, gandesc pe masura ce vorbesc,  prefera comunicarea scrisa, punctuali la intakniri, dar depasesc termenele limita.

Amiabilii (capacitate de reactie ridicata, asertivitate scazuta): oameni de echipa, evita confruntarile, sunt placuti si relaxati, tin cont de sentimentele celorlalti, pretuiesc lucrurile create si se lupta sa le pastreze,  nu spun lucrurilor pe nume pentru a nu-i indeparta pe altii.

Expresivii (capacitate de reactie ridicata, asertivitate ridicata): cel mai sociabil stil, le plac proiectele atragatoare,  vor sa fie in centrul atentiei, au o retea de cunostinte foarte mare, visatori, creativi, curajosi, impulsivi, prefera sa vorbeasca decat sa asculte, sunt orientati catre persoana, nu catre sarcina, spun lucrurilor pe nume.

Determinatii (capacitate de reactie scazuta, asertivitate ridicata): indepemdenti, fermi, capabili sa isi schimbe conceptiile foarte usor, au un ritm rapid si sunt axati pe scop,  pot excela in organizarea timpului, scurti si la obiect, pot intimida pentru a obtine ceea ce isi doresc, au o abordare faptica, dar nu amanuntita, sunt rationali, dar nu teoreticieni.

Daca ti-ai dat seama care e stilul tau, aici ai niste tips and tricks despre cum sa abordezi persoanele din toate cele patru stiluri.

Stilul Tau personal: Amiabil

Stilul personal al altei persoane:

  • Analitic: fii orientat catre sarcina, nu pune foarte mult accent pe sentimente, fii sistematic si bine organizat;
  • Expresiv: mareste ritmul, fii mai energetic, concentreaza-te pe imaginea de ansamblu, spune ceea ce gandesti, inlesneste autodeterminarea;
  • Determinat: mareste ritmul, fii mai orientat catre sarcina, fii mai formal si profesionist, treci la subiect, fii clar in ceea ce priveste scopurile si planurile,  recomanda solutii pragmatice;
  • Alti amiabili: ar fi indicat sa folosesti comportamente din stiluri diferite (opusele se atrag), unul dintre voi va trebui sa fie mai asertiv  si mai orientat catre sarcina.

Stilul tau personal: Determinat

Stilul personal al altei persoane:

  • Expresiv: stabileste o relatie personala, concentreaza-te pe sentimente, ofera-i recunoastere, comunica cu el pe aceasi lungime de unda, stai departe de elementele concrete, demonstreaza grija pentru latura umana, ofera-i o doza considerabila de libertate;
  • Analitic:  incetineste ritmul, asculta mai mult si mai bine, nu fi prea brutal, fii pregatit si exact, ofera detalii.
  • Amiabil:  creaza o legatura autentica, asculta mai bine si mai mult, fii incurajator, ofera structura, demonstreaza interes pentru latura umana;
  • Alti determinati: evita luptele pentru putere, negociaza mai mult, gaseste o metoda temporala de a fi mai putin asertiv.

Stilul tau personal: Expresiv

Stilul personal al altei persoane:

  • Amiabil: asculta mai mult si mai bine, nu fii prea brutal, fii incurajator;
  • Determinat: fii mai axat pe sarcina, nu pune foarte mult accent pe sentimente, planifica-ti munca si pune-ti planul in aplicare, evita luptele pentru putere;
  • Analitic: fii mai orientat catre sarcina, diminueaza accentul pus pe sentimente, fii sistematic si bine organizat, incetineste ritmul;
  • Alti expresivi: incearca sa introduci caracteristici ale celorlalte stiluri, unul dintre voi trebuie sa fie mai serios si mai axat pe detalii.

Stilul tau personal: Analiticii

Stilul personal al altei persoane:

  • Determinat: mareste ritmul, fii mai energic, nu te lasa prins in detalii si teorii, spune ceea ce gandesti, vorbeste in termeni practici,;
  • Amiabil: creeaza relatii autentice, fii incurajator, nu exagera cu logica si faptele concrete, ofera structura;
  • Expresiv: creeaza legaturi, fii cooperant cu spontaneitatea conversationala a acestuia, comunica pe aceasi lungime de unda, ofera-i un grad considerabil de libertate;
  • Alti analitici: incearca sa fii mai ferm, fa un efort pentru relatie, fii ingaduitor in ceea ce priveste greselile.

Acesta este un model din multe altele, trebuei doar sa faci un research si sa vezi care e mai pe gustul si intelesul tau. Ceea ce iti recomand este sa nu ignori faptul ca fiecare persoana are propriul sau stil de munca si de personalitate, iar cand lucrezi intr-o echipa este foarte important sa fii capabil sa iti adaptezi stilul pentru fiecare individ in parte.

Pe data viitoare!

Skills- and what next???

Nowadays, it is crucial to have developed a lot if skills because this helps you find a better job or it  helps you achieve your goals.

Most of the students think they are skilled just because they have a University degree and they are not aware of the fact that this is not true, especially in this days, when the competition is high and you have to have something to differentiate from the others.

Okay, you are a skilled person, you know a lot of things, you have some great experience of work (corporate or volunteer), but what you’ll gonna do next? What are your plans? At what company do you want to work? A big mistake that most of the people do is that they have an idea about what they would like to do in the future, in which field they want to do, but they don’t have a concrete plan.  Think at 5 companies where you want to work and start preparing. Don’t think you don’t have a chance, don’t think that you can’t do it, don’t think that you should wait until you have more experience. Go for it! You don’t have nothing to lose.

This is the lesson that I learned this week from my coach, Kevin. When he asked me to tell him 5 companies where I want to apply for a job, for some moments I was shocked because I couldn’t answer him immediately. I don’t think I really thought about this until that moment. I just had in mind a company where I said I don’t have any chances now and that I need more experience.  After the discussion with Kevin, I realized that I have the skills that company is looking for and the only thing that was stopping me was ME.

Thank you, Kevin, you are the best coach I could ever have.

Now, it is time to start preparing for applying to my dream company, so see you next time.

Incotro?

De cate ori nu ne-am intrebat: si acum incotro ma indrept? Cand se apropie un sfarsit si imediat trebuie sa inceapa un, mnah, alt inceput ne simtitm complesiti, incercand sa gasim o cale mai buna spre care sa ne indreptam. si uneori nu o gasim pentru ca nu stim  ce vrem sau nu ne putem hotari. Primul pas: hotaraste-te ce vrei1

Aud in ultimul timp tot mai mult la facultate: ganditi-va ce faceti de la vara, incepeti de pe acum sa va cautati un loc de munca, dezvoltati-va alte abilitati si competente pana atunci and so on. Si gandul acesta sperie pe majoritatea, gandul de a incepe altceva. Nu e usor, niciodata nu e usor, sa spunem ca e provocator. Eu pot spune ca sunt norocoasa deoarece stiu ca la vara plec pentru un an de zile in Irlanda unde am sa fac ceea ce imi place si ce ma pasioneaza, dar ca un om nebun ce sunt, incep sa ma gandesc ce am sa fac mai departe dupa acest an care nici macar nu a incpeut. Ciudat, nu?  Nu pot spune ca sunt un om care planifica mult, dar cand vine vorba de urmatoriii pasi prefer sa ma gandesc din timp, nu de alta, dar vreau sa am timp sa ma pregatesc cat se poate de bine. Dar, asta sunt eu.

Dar ce se intampla cu oamenii care sunt constienti ca de la un timp trebuie sa inceapa altceva, si nu stiu ce anume sau nu cred ca e importanta partea cu dezvoltarea unor comeptente care sa-i ajute mai departe? Unii din ei zic: da n-am ce face sa fac aia sau aia sau aia?, iar altii poate sunt prea comozi ca sa faca altceva decat o facultate care nu pot zice ca ajuta pe cineva la ceva, cel putin nu facultatea mea. Azi daca nu ai ceva in plus, daca nu ai acel avantaj competitiv, nu ai ce cauta intr-io lume care cauta din ce in ce mai multe, sa zicem, talente.

Ambitia bate talentul. Unele persoane pot avea talent, dar poate nu si l-au recunoscut inca sau nu fac nimic pentru a si-l cultiva si asta e foarte trist. Daca ai ambitie si mai ales motivare, poti bate un talentat care nu face nimic pentru a se dezvolta. de asta exista si conceptul “lfe long learning’, adica invatare continua, dar din pacate, unii se multumesc cu ce stiu deja si sunt atat de inconstienti incat nu pot concepe ca un novice poate ajunge la un moment dat sa-i ‘bata”. Si uite asa unele talente se pierd.

Un rol important il are aici planificarea carierei. Suna greu de facut, dar e relativ simplu, trebuie doar sa urmezi cativa pasi care se vor dovedi simpli si utili, daca le acorzi suficienta importanta.

Pentru a sti incotro te indrepti, trebuie sa te descoperi pe tine insuti mai intai, sa iti stabilesti valorile care vrei sa-ti fie “calauze” in tot ceea ce vei face in viata ta, dupa care sa-ti identifici punctele tari si slabe si ce abilitati sau competente vrei sa-ti dezvolti. Dupa care e foarte important si chiar crucial sa iti explorezi optiunile , sa explorezi mediul inconjurator pentru a descoperi oportunitatile de care ai putea sa profiti si care sunt utile si relevante pentru dezvoltare ta personala si profesionala. Imediat dupa,  e recomandat sa iti faci un plan de actiune in care sa iti setezi 3-5 obiective SMART (specifice, masurabile, care se pot indeplini, realiste si incadrate in timp) si sa il scrii pe o foaie de hartie sau in agenda sau sa-l pui undeva unde sa iti iasa cel mai bine in evidenta pentru a iti aminti zilnic incotro vrei sa te indrepti sau ceea ce vrei sa realizezi. Ultimul pas e sa iti urmaresti evolutia si sa vezi cat ai reusit sa realizezi din ceea ce ti-ai propus.  Acum doua veri am citit un document foarte interesant, numit “Successful Self-Management” scris de Paul R. Timm, pe care vi-l recomand cu toata increderea, si in care scrie exact cum poti realiza pasii de mai sus intr-un mod simplu.

Career planning-ul sau planificarea carierei te va ajuta sa stii incotro vrei sa te indrepti si acest “incotro” nu va mai parea asa de infricosator precum pare la prima vedere, trebuie doar sa incerci si mai ales, sa te tii de el.

Incotro vrei sa mergi de acum incolo?

Regula de Aur sau Regula Aurului?

Iata ca am inceput noul an de facultate si de data asta chiar am de gand sa ma tin de treaba, nu de alta, dar trebuie sa o termin si pe asta.

Ieri, la un seminar am vorbit de calitate, ce intelegem prin calitate, cand am fost nemultumiti de un produs, si dintr-o vorba in alta s-a vorbit de client si compania care produce/presteaza produsul/ serviciul. Si mi-am amintiti de o carte in care am auzit de Regula de Aur/ Regula aurului.   Asta m-a dus cu gandul la o discutie pe care am avut-o cu un prieten si un alt prieten de-al sau despre locatiile unde am mers in aceasta vara care din pacate a trecut.

Povestea mea: am fost la Vatra Dornei, unde am fost cazata la o pensiune ( nu-i voi spune numele pentru ca nu vreau sa-i fac reclama, nu si-a castigat privilegiul acesta), impreuna cu membrii din AIESEC Iasi. Nu am sa incep sa povestesc despre conferinta in sine, ci despre un mic amanunt care nu a stricat farmecul intregii conferinte si nici munca echipei de organizare,  un amanunt care ne-a adus aminte ca perfectiunea nu exista. Ei bine, cel care detine pensiunea respectiva posibil a fost crescut in munti, departe de civilizatie si care nu a fost invatat cum sa se comporte in societate si cu oamenii, in general. Domnul repsectiv incearca sa-si conduca afacerea cum crede dansul de cuviinta, la prima vedere e un om de treaba care spune doar: da , da, da, cum vreti voi, iar la un moment dat iese la iveala personalitatea sa ascunsa, cea necizelata. Nu am sa incep sa povestesc cum si-a manifestat apucaturile de om al muntilor,  doar ca dansul ar trebui sa invete cum sa se comporte cu clientii lui, cum sa-si pastreze clientii, pentru ca o data client, mereu client, o vorba veche. Sau poate dansul doreste sa obtina doar profituri pe moment, si nu un castig pe termen lung, fiecare cu ce-l doare.

Povestea lui Tudor: el a fost la Campulung Moldovenesc, tot cu un grup de oameni, mai restrans decat al meu, pentru o mica vacanta.  Ei au dat peste altceva, un om cumsecade, care isi pune clientul pe primul loc, care a facut ca omuletilor sa le placa sa fie acolo, nu le-a facut figuri si a fost de treaba de la inceput pana la sfarsit. Din tot ce mi-a povestit Tudor, se pare ca e un loc super unde te poti duce in vacanta si sa te simti bine. Din pacate, nu am retinut numele pensiunii, dar daca am sa-l aflu am sa vi-l scriu. Cred ca cel care detine aceasta pensiune, pe langa faptul ca e un om cumsecade, e si un om care e dupa principiul: ma comport cu clientii mei asa cum as vrea sa fiu si eu tratat ca client, ceea ce e o strategie pe care ar trebui sa o adopte multe companii, si mai ales institutii de stat din Romania (cunoscatorii stiu de ce 😛 )

In lumea afacerilor, sau in general, exista doua categorii de oameni: oameni care vad bogatia ca pe ceva limitat, care, prin urmare, trebuie pastrata cu grija, si cei care vad bogatia ca pe ceva ce se poate extinde pana la nesfarsit si, prin urmare, poate fi impartita cu altii. Aceste sentimente dicteaza modul in care ne comportam cu angajatii, colegii, competitorii si clientii in lumea afacerilor, iar in viata personala cum ne puratm cu rudele, prietenii si strainii.

Cei care urmeaza Regula de Aur sunt dupa principiul: “poarta-te cu ceilalti asa cum vrei sa se poarte si ei cu tine”, sau mai popular: ” ce tie nu-ti place altuia nu-i face.”. E un cod de comportament care nu e legat doar de afaceri, ci si de viata, in general.

Oamenii din a doua categorie, cei care merg dupa Regula Aurului,  sunt de parere ca in orice actiune sau tranzactie, trebuie sa fie un castigator si un invins. Principiul lor e: “cu cat mai putin clientului, cu atat imi va ramane mie mai mult”. Ceea ce ei nu inteleg e ca daca dai mai mult, primesti mai mult.

Din pacate, proprietarul pensiunii unde am fost eu merge dupa Regula Aurului, iar asta ii aduce castig pe moment, dar pe viitor are grija sa-si strice relatiile cu clientii.

Asa cum am mai zis, principiile regula de aur si regula aurului se aplica foarte bine si in viata de zi cu zi si se spune ca primesti atat cat dai.

Tu dupa care principiu esti?

Cafea la 1(un) leu

Cafea 1 leuAdor sa beau o cafea la 1(un) leu, mai ales cu cineva drag mie. Totul a inceput acum 2 ani.

In spatele facultatii mele este o cafenea pentru studenti de unde acestia isi pot lua o cafea/ cappucino/ ceai si un sandwich in pauzele dintre cursuri.  Cafenea e mult spus, dar partea buna e ca are si o “terasa” afara, formata din scaune, mese si umbrele rosii, ai putea sa-i spui cafeneaua rosie.

Cand vine primavara vezi toate mesele ocupate de studenti care beau o cafea, fumeaza o tigara, vorbesc de cursuri, examene sau asteapta urmatorul curs si pierd vremea acolo.

Prima data cand am savurat cafeaua la un leu a fost cand m-am intalnit cu un coleg din organizatia din care fac parte sa-mi dea niste sfaturi in legatura cu un proiect pe care doream sa-l coordonez. Apoi au urmat intalniri cu alti omuleti cu care ma intalneam sa ma ajute cu anumite chestii.

Insa traditia a inceput cu draga mea Marina. Ne facusem un obicei din a petrece mult timp la cafeneaua rosie. O zi obisnuita era ceva de genu: ma trezeam pe la 10, imi beam cafeaua in camin, obisnuita cafea de dimineata, apoi o sunam si imi spunea ca mai vrea sa doarma, apoi peste 15 minute intra pe gmail si imi spunea ca vine in Copou, ne vedeam la cafenea si beam un 3 in 1, mergeam la cantina, iar ne intorceam sa bem ori o ciocolata calda ori iar un 3 in 1, mergeam in sediu, ne faceam treaba, apoi iar la cafenea, apoi iar in sediu si tot asa pana trecea ziua. Mereu imi voi aminti cu drag de acele zile, nu mai spuneam hai la cafenea, ci hai la o cafea la un leu si uite de aici a pornit totul.

Conceptul de cafea la un leu nu a ramas la stadiul de a bea o cafea cu o prietena, ci a avansat la un nivel mult mai inalt, o cafea la un leu te poate ajuta cum nici nu-ti trece prin minte. De ce spun asta? E simplu. O “cafea la un leu”  poate ajuta un om sa se dezvolte, un proiect sa reuseasca, o idee sclipitoare sa-ti vina si asa mai departe. Cand eram coordonatorul proiectului Leadership Gala imi tineam sedintele la cafeneaua rosie pentru ca mi-am dat seama ca e locul unde oamenilor mei si mie ni se indeplinea cel putin o nevoie:  aer curat, nu un spatiu inchis din facultate,  o cafea, ca eu sunt innebunita dupa cafea si imi place sa beau una cand am de lucru sau cand am de realizat ceva, si fumatul, pentru ca mai mult de jumatate din echipa eram fumatori, eu m-am lasat intre timp, si asa mi-am dat seama ca sedintele erau mai productive asa si ne veneau mai multe ide. Toti eram relaxati sau cel putin aveam un elenment care ne relaxa.

Atunci fu momentul in care mi-am dat seama ca o sedinta poate fi eficienta cand esti intr-un mediu relaxant, unde membrii se simt bine si nu asteapta terminarea sedintei pentru a putea  fuma/bea o cafea/ a simti aer curat/ orice i-ar putea face sa se simta detensionati. Daca un om din echipa e fumator, va sta aproape toata durata sedintei cu gandul sa fumeze si asa nu va fi la fel de productiv ca in situatia in care ar putea fuma si ar putea sa se focuseze asupra problemei sau subiectului discutiei.  Se stie faptul ca cele mai bune idei le vin oamenilor la o bere, dupa serviciu, cand se intalnesc mai multi din comapnie si vorbesc despre diferite chestii si de aici se ajunge si mai departe, la creare de strategii, directii and so on..

Cafeaua la un leu mai poate ajuta un om sa se dezvolte sau sa invete ceva nou.  De fiecare data cand un om imi cere ajutorul  sau vrea sa avem niste discutii despre anumite subiecte mai delicate, sau vor sa-mi ceara sfatul in legatura cu ceva, incerc sa-mi dau seama unde anume acea persoana si eu  ne putem simti relaxati si prin surprindere totul duce la vestita cafea la un leu, pentru ca nah, suntem studenti.

Ce ar fi ceva fara acel cuvant minunat: “DAR” ?

DAR, mai este ceva aici, mai exact doua lucruri de care trebuie sa tii cont:  iti poate consuma mult timp, daca nu o folosesti eficient, si ai grija cu cine consumi o cafea la un leu. Daca nu ai un time management bun sau daca nu stii sa prioritizezi lucrurile cafeaua la un leu nu e o solutie pentru tine, ci iti poate ingreuna multe chestii.  De exemplu, daca trebuia sa ma vad cu cineva sa lucrez la un lucru, o ora o pierdeam la cafenea cu tigari si cafele, si o ora mergeam in sediu si lucram si evident nu terminam ce planuisem. Cand mi-am dat seama ca nu mai sunt eficienta, am inversat procesele: intai mergeam in sediu si lucram si dupa, daca ne mai ramanea timp, mergeam la cafenea sa ne distingem

Pentru mine, cafeaua la un leu e ceva special si nu o pot bea decat cu oameni dragi mie, cu care pot comunica usor si fara retineri, oameni pe care ii respect si pe care vreau sa-i ajut. Cu ceilalti, pot merge intr-un caffe-bar si sa beau o cafea intr-un mediu mai formal.  Depinde de fiecare ce intelege prin conceptul sau metafora de cafea la un leu si cat de mult il valorizeaza.

Concluzia e ca daca vrei ca o echipa/ un om sa fie productiv/a gaseste acel lucru/ loc comun in care toti sa fiti okay si fiecare sa fie in elementul sau sau macar un lucru la care toti sa rezonati si cel mai important, sa stii sa delimitezi sedinta de timpul de relax, sa te asiguri ca lucrurile cele mai importante s-au acoperit si dupa, va puteti intinde la vorba cat timp aveti la dispozitie.

Daca ma va intreba cineva care e cafeneaua mea preferata, cu siguranta voi spune: Cafeneaua Rosie 🙂

Sooooooo, iesim la o cafea la 1(un) leu? 😀

Invatarea si instruirea angajatilor

Sunt studenta la Management, ce dragut suna, insa nu pot spune ca facultatea m-a invatat sa fac Management, ci organizatia din care fac parte, AIESEC Iasi.

Sunt in AIESEC Iasi de 3 ani jumate si in tot acest timp am lucrat in echipe de proiect, am coordonat un proiect, am fost de doua ori team leader pe doua departamente, in AIESEC am invatat ce e un obiectiv SMART, cum se face o strategie, planificare eficienta, lucru in echipa, am luat parte la luarea unor decizii strategice si inca foarte multe lucruri pe care le-am facut intr-un singur mod : PRACTIC. In primul an de AIESEC nu mi-am dat seama cate cunostinte practice dobandisem si mai ales cat de importante sunt, pana cand m-am trezit in anul 2 de facultate ca profesorii imi predau la cursuri ceea ce deja stiam din AIESEC, a fost un soc la inceput, insa apoi mi-am dat  seama ca organizatia din care fac parte e cel mai bun mediu de invatare pentru mine. Poate as fi fost dezamgita sa aflu ca informatiile pe care le primesc la facultate sunt ca o adiere de vant , adica vin si pleaca daca nu ai o modalitate de a le pune in practica, fie intr-un ONG sau liga studenteasca, sau intr-o companie, daca nu mi-ar fi spus un domn profesor in primul an de facultate ca noi incepem de fapt sa invatam in momentul in care vom incepe sa lucram si atunci mi-am dat seama cata dreptate avea si din acest motiv am ales sa ma implic cat de mult pot in  AIESEC.

Insa, organizatia a pus mult accent pe invatare si pregatire continua a membrilor sai prin organizarea de conferinte, programe de pregatire pe arii, trainiguri tinute de traineri profesionisti din afara AIESEC-ului, cat si de traineri foarte bine pregatiti din interiorul organizatiei. Am avut parte de trainiguri legate de leadership, managementul timpului, managementul schimbarii, managementul echipei, si inca multe altele care ajuta la pregatirea si formarea membrilor sai.

Dupa cum spuneam, incepem sa invatam in momentul in care incepem sa lucram , sa facem lucrurile practice, insa la fel de imporant e cat de mult pune compania accent pe instruirea si dezvoltarea angajatilor, atat in domeniul competentelor tehnice, cat mai ales a celor tip “soft skills”.

In ultimele doua decenii, functiunea de training, invatare si dezvoltare din Romania a topit “varste” si asimilat diverse tendinte internationale. Responsabilitatea procesului  de dezvoltare si invatare apartine acum individului intr-o masura mai mare decat organizatiei, care asigura investigarea necesitatilor de invatare si creeaza sau asigura cadrul. Schimbarea de paradigma de la invatarea centrata pe trainer la invatarea centrata pe individ da impresia ca individul preia toata responsabilitatea propriei dezvoltari.  Practicienii identifica o serie de interventii bazate pe individ si a crearii unui climat care sprijina invatarea eficace.

Intr-o carte despre proiectarea si livrarea programelor de training am gasit cateva strategii posibile recomandate de un studiu de piata la nivel global:

1. Sprijinul acordat de managerii de linie procesului de invatare ar putea fi mai eficace. Managerii de linie ocupa pozitii din care pot face ca efectele unui climat de invatare asupra obtinerii avantajului competitiv sa fie foarte vizibile. Ei au nevoie de asistenta pentru alegerea tipului de sprijin acordat activitatilor de invatare si pentru intelegerea impactului si valorii activitatilor de invatare.

2. Formarea aptitudinilor de coaching . Coachingul este recunoscut de ceva vreme ca o strategie de dezvoltare individuala ; exista organizatii care fie au proprii coachi, fie utilizeaza aptitudinile de coaching ale managerilor lor; unele organizatii au in vedere si dezvoltarea formala a managerilor pe aptiduni specifice de coaching.

3. Utilizarea eficace a aptitudinilor dobandite.  Pentru a spori eficacitatea individuala  si organizationala , tot mai multe companii utilizeaza seturile de competente;  disponibile electronic, seturile de competente ofera si angajatilor, si managerilor de linie un inteles comun al acelor aptitudini de invatare care asigura succesul organizational.

4. Crearea unui mediu si a unei culturi care stimuleaza si recompenseaza invatarea. Aparent, cea mai eficace dintre modalitatile de invatare traditionala ramane invatarea la locul de munca (” on the job training” ). Dar alocarea de timp in afara orelor de serviciu pentru instruirea si dezvoltarea angajatului este vazuta adesea ca nestimulativa. Angajatii au nevoie sa inteleaga ca organizatia lor ia in serios invatarea.  Pentru a favoriza schimbarea de paradigma culturala, companiile au introdus programe de rotatie si detasare pe post,  evenimente de impartasire a experientei, care ii incurajeaza pe oameni sa-si asume responsabilitatea invatarii si dezvoltarii.

5. Stabilirea unei legaturi reale intre strategia organizationala si cea a invatarii, prin fixarea de tinte de invatare in consonanta cu aceasta. Prin aceatsa consonanata, formatorii se simt mai implicati in dezvoltarea strategica a organizatiei.  Ei pot descopei moduri prin care pot sa-si imbunatateasca influenta si contributia in organizatie si sa participe pe deplin ca “stakeholderi” insemnati ai functiunii de invatare organizationala.

6. Imputernicirea de catre formatori a angajatilor dedicati si loiali. prin crearea de conditii favorabile achizitionarii de competente necesare succesului organizational.

Imvatarea este o activitate discretionara, dedicata domeniului individual, iar formatorii creeaza cadrul potrivit si structurile de care angajatii au nevoie pentru a stralucci.

Pentru a reusi sa-si dezvolte resursele umane , o organizatie trebuie sa identifice abilitatile de care are nevoie atat in prezent, cat si in viitor. Acele abilitati trebuie sa o ajute  sa-si atinga obiectivele strategice…Este foarte posibil ca firmele mai mari sa dispuna de mai multe fonduri de investitii in activitatile de formare , ca si de suficinet personal, incat sa-si permita sa trimita o parte din angajati la cursuri de instruire. Astfel marimea organizatiei poate fi un factor important pentru disponibilitatea acesteia de a incuraja instruirea formala… firmele mai mici au insa nevoie de abordari mai putin formale pentru a-si forma personalul.

Hyland et al ( 2000)

Abordare ironica

De obicei nu sunt un fan al presei scrise pentru ca nu cred in media, dar sunt doua publicatii despre domeniul economic pe care imi place sa le rasfoiesc periodic, cel putin incerc.

Azi am vazut langa laptopul meu o carticica pe care o  aveam de la una din aceste publicatii in care sunt expuse  “33 de metode si strategii ca sa-ti pui angajatii in cap”, in sensul ironic si poate de asta mi-a placut asa mult.

Carticica se imparte in 4 parti:

A. Tactici si strategii:

1.ignora planurile de dezvoltare si training, 2.esueaza permanent in evaluarea performantelor,3. fa angajari pe nepotisme si pile,  4.discrimineaza-ti angajatii, 5.invadeaza-le intimitatea, 6. fa din bani singurul stimulent,  7.nu stabili politici standard, 8.fa-i pe noii angajati sa se simta stingheri,  9.plangerile angajatilor te lasa indiferent, 10. responsabilizarea personalului? pierdere de vreme, 11. nu inova.

B. Un element-cheie: comunicarea:

12.fii zgarcit in comunicare, 13. vorbeste mult!, 14.foloseste cuvinte nepotrivite,  15.nu-ti exprima aprecierea, 16.sa nu ai incredere in nimeni, 17.nu comunica nimic cand situatia e dificila, 18.cui ii pasa de Leadership?,19. exaspereaza-i pe toti cu mesajele tale, 20. cere-le, din senin, sa-si schimbe modul de lucru, 21. trateaza-i pe toti asa cum nu ti-ai dori sa fii tratat, 22.stabileste false prioritati,

C.Practixi gresite pe timp de criza:

23.crezi ca nimnei nu va indrazni sa plece pentru ca e criza, 24.nu te consulta cu angajatii-cheie, 25.nu investi in manageri, 26.nu te preocupa de disciplina in randul angajatilor,27. intocmeste intr-o doara fisa postului,28 nu recunoaste si nu recompensa performanata angajatilor, 29.presupui ca toata lumea va ramane cu tine si dupa criza, 30.nu angaja persoana potrivita pentru postul potrivit, 31.angajeaza repede si da afara incet,32. nu te intereseaza teambuildingul, 33.nu oferi oportunitati de angajare.

D. Mintea cea de pe urma:

Cu totii gresim, dar, in mediul de afaceri, greselile pot avea consecinte majore, iar daca vorbim de cele care implica angajatii unei companii, pot destabiliza intregul bussiness. Profesionistii de HR joaca un rol strategic in derularea afacerilor. Liderii din mediul de afaceri se concentreaza mai mult pe venituri, profit, cota de piata, lansarea de produse noi. Toate acestea pot fi usor masurate folosind parametri care descriu situatia actuala, comparand cifrele curente cu cele din anii anteriori sau cu pozitia competitorilor. Pentru a fi adevarati lideri, in procesul de luare a deciziilor, si profesionistii de HR trebuie sa utilizeze abordari similare , bazate pe date si fapte. Deciziile privind alocarea resurselor umane, achizitia de tehnologii, angajarea si retentia personalului, programele de training, performantele salariatilor, programele de beneficii si compensatii se pot baza pe informatiile furnizate de instrumente de masura adecvate.

Cred ca v-ati dat seama la ce ma refeream in ” abordare ironica“, iar daca nu, mai uitati-va o data la A, B si C si va rog, NU faceti asa, repet, NU faceti asa, ci exact invers si veti avea succes in afaceri. Resursele umane sun cele care fac o afacere sa se dezvolte, iar disponibilizarea angajatilor va ajuta la reducerea costurilor, dar nu neaparat la eficientizarea afacerii.

Un studiu facut asupra a o mie de companii americane mari a gasit ca: ” investitorii atribuie o valoare mult mai mare companiilor care si-au imbunatatit rezultatele finale prin cresterea veniturilor, mai degraba decat prin reducerea costurilor, incluzandu-se aici si reducerea numarului de angajati.”.