Ganduri…

Intr-o lume in care toti isi cauta interesele si toti se lupta sa supravietuiasca, unde au mai ramas valorile, sperantele, unde au ramas lacrimile de bucurie, , visul de o lume mai buna?

Ma uit in jurul meu cand merg pe palier in camin, cand merg pe strada, cand sunt in tranvai, si vad prea multe fete triste, ochi goi si eu incerc sa zambesc, insa nu e de ajuns ca sa fac lumea sa zambeasca mai mult si din inima.

Inocenta si puritatea sentimentelor e luata acum in ras, ne batem joc de cei care inca mai cred in lucruri sfinte, cand de fapt, ne batem joc de noi insine.

Ce trist e cand uitam de noi, ne lasam prinsi in vartejul ambitiei si egoismului, nepasarii si superficialitatii, uitam de visurile din copilarie, uitam sa fim oameni si devenim niste roboti.

Cat de mult ne pasa de ce se intampla cu restul lumii? Cand auzim de o calamitate care s-a intamplat intr-un alt colt al lumii ne bucuram ca nu suntem noi acolo, dar cat de mult ne gandim la suferinta oamenilor de acolo, cat de mult vrem sa fim acolo sa-i ajutam? Cea mai mare parte din noi fugim de  “subcivilizatii”, vrem confortul unei civilizatii atee, iar putinii din noi care au curajul si dorinta de a pleca pentru a pleda pentru o lume mai buna sunt neintelesi si considerati nebuni.

Cel mai amuzant e ca peste tot aud de nevoia de schimbare, pe strada, la televizor, in muzica, toata lumea vorbeste, insa marea majoritate se impiedica de firul de ata numit “a face”.  Oare acum lumea nu trebuia sa fie un loc mai bun, daca toti cei care vorbesc despre minunata schimbare, chiar faceau ceva in privinta asta?

Si dincolo de toate acestea, mai sunt lucruri de nepretuit:  iesirea la cafea la un leu cu cineva special, imbratisarea unui prieten, zambetul care face cat o mie de cuvinte, doza de bere bauta pe o banca in  parc, o zi cu cineva iubit care compenseaza un an distanta, rasul unui copil, gingasia unei flori, rasaritul de soare, emotia primului sarut, gustul primului succes,  atingerea care te face sa tresari, iubirea, prietenia, speranta unei zile de maine mai bune, si pentru toate acestea trebuie sa luptam in continuare.

Sunt doar ganduri in miez de noapte…